Copilaria mea pot spune ca a fost cea mai frumoasa copilarie posibila , de mic copil am fost crescut de catre bunicii mei , o buna perioada din viata petrecandu-o in compania acestora . Primii ani din viata i-am petrecut la tara la bunici , unde am invatat tot ceea ce eu stiu , acestia mi-au slefuit comportamentul , m-au invatat ce este bine si rau , sa ma feresc de oamenii prefacuti si mincinosi , pot spune ca au fost ca si parintii mei , purtandu-le chiar mai multa dragoste si mai multa iubire ca si parintilor mei...
De mic copil am fost invatat de catre bunicul meu , odihneasca-se in pace acolo unde este , ca in viata daca nu pornesti de jos niciodata nu o sa ajungi sus , inca de mic mi-a fost modelul in viata pe care am dorit sa il urmez , avand un caracter si o tarie de invidiat , era barbatul care nu spunea ca nu poate sa faca ceva , ducea o lupta cu el insusi pentru a realiza tot ceea ce avea in minte . De mic i-am urmat exemplul dorind sa ajung intr-o buna zi ca si el , a fost cel mai bun profesor care l-as f-i putut avea...
Imi aduc aminte cu multa dragoste si durere in suflet de clipele copilariei mele , fiind cel mai mic dintre nepoti eram cel mai indragit si mai alintat fiind mereu cadorisit cu dulciuri si banuti din partea bunicilor...
